4. Mărturisirea şi Pocăinţa - (Materiale pentru cele 10 zile) -
Posted by: csioucs | Fri, Jun 29, 2007 2:54 pm | Tag(s): Translations, Romanian | Write Comment | Permalink |
Fapte 3:19 – Pocaiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.
O minunată manifestare a puterii lui Dumnezeu urmează să aibă loc în biserica lui Dumnezeu, dar aceasta nu va fi primită de aceia care nu s-au umilit pe ei înşişi înaintea Domnului, şi n-au deschis uşa inimii lor prin mărturisire şi pocăinţă. – Mar. 219.1
Trebuie să fie o lucrare de reformă şi pocăinţă. Toţi să caute revărsarea Spiritului Sfânt. Aşa cum a fost în cazul ucenicilor după înălţarea la cer a lui Hristos, aceasta poate necesita câteva zile de căutare a lui Dumnezeu şi este deasemenea necesară îndepărtarea păcatului. Când poporul lui Dumnezeu este influenţat de către Spiritul Sfânt, ei vor manifesta un zel ce este în perfect acord cu cunoştinţa… Ei vor reflecta lumina dată de-a lungul anilor de către Dumnezeu. Spiritul de critică va fi îndepărtat. Plini de spiritul umilinţei, ei vor fi “cu un cuget” (Fapte 1:14), uniţi unul cu altul şi cu Hristos. – ML 58.4
Astăzi există o mare nevoie de acest fel de pocăinţă şi mărturisire, adică acelea făcute cu sinceritate şi din toată inima. Aceia care nu şi-au umilit sufletele înaintea lui Dumnezeu, recunoscând vinovăţia lor, încă nu au împlinit prima condiţie pentru a fi acceptaţi de Dumnezeu. Dacă n-am experimentat acea pocăinţă, de care nu vom ajunge să ne căim, şi dacă n-am mărturisit păcatul cu o adevărată smerire a sufletului şi cu zdrobire a sufletului, urând din toată inima nelegiuirea noastră, atunci noi n-am căutat niciodată cu adevărat iertarea păcatului; şi dacă n-am căutat aceasta niciodată, înseamnă că noi n-am găsit niciodată pacea lui Dumnezeu. Singura cauză pentru care noi n-am obţinut iertarea pentru păcatele noastre din trecut este faptul că noi nu suntem dispuşi să ne umilim inimile noastre mândre şi să ne conformăm condiţiilor cerute de Cuvântul adevărului. În privinţa aceasta ne sunt date instrucţiuni foarte clare. Mărturisirea păcatului – făcută în public sau în particular[1] – trebuie să fie sinceră şi exprimată în mod liber. Ea nu trebuie impusă păcătosului. Ea nu trebuie făcută într-un mod superficial şi nepăsător şi nici nu trebuie să fie obţinută cu sila de la aceia care n-au înţeles carcaterul respingător al păcatului. Mărturisirea care este însoţită de lacrimi şi întristare, şi care este o revărsare din adâncul inimii, doar acea mărturisire îşi găseşte calea către Dumnezeul milostivirii infinite. Psalmistul spune: “Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cel cu duhul zdrobit” - 5T 636.2
1Ioan 1:9 – Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.
2Cor 7:9-10 - Acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nici o pagubă din partea noastră.
În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.
Sub inflenţa Spiritului, cuvintele de căinţă şi mărturisire se amestecau cu cântări de laudă pentru păcatele iertate… Mii au fost convertiţi într-o singură zi. - LDE 185.1
__________
[1] Adevărata mărturisire are totdeauna un caracter deosebit şi recunoaşte păcatul pe nume. Păcatele pot fi de o aşa natură încât trebuiesc mărturisite numai lui Dumnezeu; pot fi din cele ce trebuie să fie mărturisite celor cărora le-am adus vătămare, sau pot avea un caracter public şi deci va trebui să fie mărturisite public. Dar oricum ar fi mărturisirea, ea trebuie să fie categorică, bine definită şi la subiect, recunoscând pe nume păcatele de care cel greşit s-a făcut vinovat… Dacă păcătosul nu se supune puterii convingătoare a Duhului Sfânt, el rămâne aproape orb faţă de păcatul său. Atunci mărturisirea sa nu este sinceră şi nici serioasă. Pentru fiecare păcat recunoscut el prezintă o scuză, declarând că dacă n-ar fi fost anumite împrejurări, el n-ar fi făcut aceasta sau aceea pentru care este mustrat… Spiritul îndreptăţirii de sine îşi are originea în tatăl minciunii şi a fost dat pe faţă de toţi fiii şi fiicele lui Adam. Mărturisirile de acest fel nu sunt inspirate de Duhul Sfânt şi nu vor fi primite de Dumnezeu. Adevărata pocăinţă va conduce pe păcătos să-şi vadă vinovăţia şi s-o recunoască fără viclenie sau ipocrizie. – Calea către Hristos, cap. 4
_________________________________________
5. Foamea şi setea de neprihănire - (Tematici pentru cele 10 zile) -
Posted by: csioucs | Fri, Jun 29, 2007 2:52 pm | Tag(s): Translations, Romanian | Write Comment | Permalink |
“Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi.” – Matei 5:6
“Domnul aşteaptă să reverse Spiritul Său peste toţi cei care înfometează şi însetează după neprihănire” – CW 118
“Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire”. Simţământul de nevrednicie va face inima să flămânzească şi să înseteze după dreptate şi dorinţa aceasta nu va fi dezamăgită. Aceia care fac loc lui Isus în inima lor Îi vor simţi iubirea. Toţi aceia care doresc să ajungă la un caracter asemănător cu al lui Dumnezeu vor fi satisfăcuţi. Niciodată Duhul Sfânt nu lasă neajutorat pe cel care-L caută pe Isus. El ia din lucrurile lui Hristos şi i le descoperă. Dacă ochiul este aţintit asupra lui Hristos, lucrarea Duhului nu încetează până când sufletul nu ajunge să aibă chipul Lui. Elementul curat al iubirii va face sufletul să crească, dându-i destoinicia să ajungă la ţinte mai înalte şi să aibă cunoştinţe mai mari în lucrurile cereşti, aşa încât el nu va rămâne lipsit de plinătate. ‘Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi.’” (DA 302).
“Privind la tine tu poţi vedea că eşti păcătos şi chiar ruinat, dar tocmai această situaţie arată că tu ai nevoie de un Mântuitor. Dacă ai păcate de mărturisit, nu pierde timpul. Aceste momente sunt aur. “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” – 1 Ioan 1:9. Cei care înfometează şi însetează după neprihănire, vor fi săturaţi, pentru că Isus a promis aceasta. Preţios Mântuitor! Braţele Sale sunt deschise ca să ne primească şi marea inimă iubitoare aşteaptă ca să ne binecuvinteze.” - FW 37-38.
“Neprihănirea este sfinţenie, asemănare cu Dumnezeu, şi “Dumnezeu este dragoste.” – 1 Ioan 4:16. Ea este armonizare cu legea lui Dumnezeu, pentru că “toate poruncile Tale sunt drepte” [ sau “neprihănite” – versiunea engleză NIV – n.tr.], şi “dragostea este împlinirea Legii.” – Romani 13:10. Neprihănirea este dragoste, şi dragostea este lumina şi viaţa lui Dumnezeu. Neprihănirea lui Dumnezeu este întrupată în Hristos. Noi primim neprihănirea primindu-L pe El.” – FLB 109
“Pegătiri ample sunt făcute de Hristos ca să satisfacă sufletul ce înfometează şi însetează după neprihănire.” – FLB 152
“Cei care înfometează şi însetează după neprihănire vor fi săturaţi pentru că Isus a promis aceasta. Preţios Mântuitor! Braţele Sale sunt deschise ca să ne primească, şi marea Sa inimă iubitoare aşteaptă ca să ne binecuvinteze. – AG 139
“Dacă ai un simţământ de nevoie în sufletul tău, dacă flămânzeşti şi însetezi după neprihănire, aceasta este o dovadă că Hristos a lucrat asupra inimii tale, cu scopul ca El să poată fi căutat spre a face pentru tine, prin înzestrarea cu Spiritul Sfânt, tocmai acele lucruri pe care îţi este imposibil să le faci pentru tine prin propria ta putere.” – AG 217
“Dacă vei merge la lucru, aşa cum Hristos a plănuit pentru ucenicii Săi, şi vei câştiga suflete pentru El, tu vei simţi o nevoie de o mai adâncă experienţă şi cunoaştere a lucrurilor divine şi în felul acesta tu vei înfometa şi vei înseta după neprihănire. Tu vei implora pe Dumnezeu, credinţa ta va fi întărită şi sufletul tău va bea din apele adânci ale izvoarelor mântuirii. Întâmpinarea opoziţiei şi încercărilor te va conduce la Biblie şi la rugăciune. Tu vei creşte în har şi în cunoaşterea lui Hristos, şi vei avea parte de o bogată experienţă spirituală.” – AG 305
“Să înţelegem slăbiciunea omului, şi să vedem unde el cade în mulţumirea sa de sine. Noi vom fi atunci cuprinşi de o dorinţă de a fi exact ceea ce Dumnmezeu doreşte să fim – neprihăniţi, nobili şi sfinţiţi. Noi vom înfometa şi înseta după neprihănirea lui Hristos. A fi asemenea lui Dumnezeu va fi singura dorinţă a sufletului nostru. Aceasta este dorinţa care a umplut inima lui Enoh. Şi noi citim că el a umblat cu Dumnezeu. El a studiat caracterul lui Dumnezeu cu un anumit scop. El nu şi-a hotărât singur direcţia de mers în viaţă şi nu a urmat propria sa voinţă… El s-a străduit să-şi însuşească asemănarea cu Dumnezeu la caracter. Nu există nici o scuză pentru defecte sau descurajare, pentru că toate promisiunile harului ceresc sunt făcute pentru cei care flămânzesc şi însetează după neprihănire. Intensitatea dorinţei ce este reprezentată prin înfometare şi însetare este o garanţie pentru faptul că lucrurile dorite vor fi date.” – AG 317
Ceea ce avem nevoie şi ne este indispensabil, este Spiritul lui Dumnezeu care să lucreze împreună cu eforturile noastre. Tot ceea ce răsfaţă eul nostru personal, trebuie să ia sfârşit. Trebuie să aibă loc un dor fierbinte, o înfometare a sufletului după prezenţa Domnului. “Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi.” – ST. 1883 -05-17.014
Pentru noi este o problemă de viaţă şi de moarte. Noi am fost loviţi de o paralizie spirituală şi fiecare dintre noi are nevoie de ajutorul Marelui Medic. Numai El poate rezolva cazul nostru. ŞI El aşteaptă să-L invităm cu o dorinţă sinceră şi din toată inima. Nimic altceva nu se cere de la noi decât o pregătire a inimii, şi rugăciune serioasă şi plină de credinţă, pentru ca Isus să poată interveni ca să ne ajute cu puterea Sa divină. El doreşte foarte mult să vină. Dacă vom asculta glasul Său şi vom deschide uşa, El va intra înăuntru.” - GW 225-226.
“Spiritualitatea copiilor lui Dumnezeu este slava lor în ochii Lui. Acesta este semnul distinctiv care îi separă de restul lumii… Noi trebuie să înfometăm şi să însetăm după neprihănire ca să putem reprezenta pe Hristos în lume. Dacă iubirea Sa locuieşte în inimile noastre, faptul acesta va fi descoperit în mod vizibil. Noi trebuie să fim lumini care luminează în lume. Hristos chiamă pe fiecare urmaş al Său ca să descopere în faţa lumii calităţile carcaterului Său, să-L reprezinte în cuvinte şi fapte şi să facă cunoscut iubirea Lui.” - RC 124.
“Dumnezeu pretinde de la noi o ascultare desăvârşită de legea Sa, care este reprezentarea carcaterului Său. “Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.” – Romani 3:31. Această Lege este ecoul glasului lui Dumnezeu, care ne spune: “Mai sfânt, da, şi încă mai sfânt. Doreşte plinătatea harului lui Hristos; da, doreşte – înfometează şi însetează după neprihănire. Şi promisiunea este că “vei fi săturat.” Lăsaţi inimile voastre să fie umplute cu o intensă dorinţă după neprihănire, a cărei lucrare – spune Cuvântul lui Dumnezeu – este pacea, iar urmarea ei este liniştea şi siguranţa veşnică.” - 3SM 202-203.
“Noi avem nevoie de o mai adâncă înfometare a sufletului după darurile bogate pe care cerul trebuie să le dea. Noi trebuie să înfometăm şi să însetăm după neprihănire. O, de am avea dorinţa care să ne consume pentru cunoaşterea lui Dumnezeu printr-o cunoaştere experimentală, practică, şi pentru venirea în camera de audieţă a Celui Prea Înalt, întinzând mâna credinţei şi depunând sufletele noastre neputincioase în mâna Celui puternic pentru a fi salvate. Bunătatea Sa plină de iubire este mai de preţ decât viaţa.” - SD 121.
________________________________________
6. Unitatea - (Tematici pentru cele 10 zile) -
Posted by: csioucs | Fri, Jun 29, 2007 2:49 pm | Tag(s): Translations, Romanian | Write Comment | Permalink |
Ioan 17:11 “Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi.”
“Această grijă pentru supravieţuirea bisericii care se observă de-alungul secolelor ne dă explicaţia pentru tonurile de îngrijorare ale rugăciunii lui Isus. El ştia că dacă biserica nu va reuşi să-şi arate unitatea în faţa lumii, ea nu va reuşi să-şi realizeze misiunea, pentru că în cazul acesta lumea ar avea un motiv ca să nu creadă evanghelia (vers. 21.23). Potrivit cu rugăciunea lui Isus, cea mai convingătoare dovadă cu privire la adevărul evangheliei este unitatea palpabilă a urmaşilor Săi” - Gilbert Bilezikian.
Nici unul dintre membrii Divinităţii nu a lucrat vreodată independent de ceilalţi doi. Ei acţionează într-o armonie desăvârşită. Divinitatea este părtăşie perfectă. Fiinţa sau esenţa lui Dumnezeu este unitatea, la fel cum este şi iubirea.
Genesa 1:26-27
“Apoi Dumnezeu a zis: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”
Dumnezeu a spus: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră”. El a creat pe om ca să se asemene foarte mult cu El Însuşi. Omenirea este creată în asemănare cu Trinitatea Divină şi de aceea ea este chemată să trăiască în unire, aşa cum Trinitatea Divină trăeşte într-o unire perfectă. Această imagine nu este o imagine de singurătate. Oamenii nu au fost creaţi ca să trăiască singuri; noi am fost creaţi ca să trăim în unire unul cu altul şi cu Dumnezeu.
Satana cunoaşte foarte bine că succesul poate veni numai ca o urmare a ordinii şi acţiunii armonioase. El ştie bine că toate lucrurile ce au legătură cu cerul sunt într-o poerfectă ordine, că supunerea sau dependenţa şi disciplina desăvârşită marchează mişcările oastei îngereşti. Este efortul său bine studiat de a conduce pe cei care mărturisesc că sunt creştini cât mai departe posibil de rânduiala şi unirea cerească; de aceea el amăgeşte chiar pe cei care mărturisesc că fac parte din poporul lui Dumnezeu şi-i face să creadă că ordinea şi disciplina sunt duşmanii spiritualităţii, că singura siguranţă pentru ei este ca fiecare să-şi continue propria sa cale şi să rămână separaţi de organizaţiile creştinilor care sunt uniţi şi lucrează pentru stabilirea disciplinei şi armoniei în acţiune sau comportare.
Toate eforturile care sunt făcute pentru stabilirea ordinei sunt considerate periculoase, ca fiind o restricţie a dreptului la libertate şi de aceea de temut la fel ca şi papistăşia (catolicismul). Aceste suflete înşelate consideră ca o virtute faptul de a se lăuda cu libertatea lor de gândire şi de acţionare în mod independent. Ei nu vor să primească un aşa zice omul. Ei nu sunt ascultători de nici un om. Mi s-a arătat însă că este lucrarea specială a lui Satana de a conduce pe oameni să creadă că rânduiala lui Dumnezeu este ca ei să se descurce singuri şi să-şi aleagă propria lor cale independentă faţă de fraţii lor.” {TM 29.1}
“Dumnezeu nu are un număr mare de instituţii, clădiri mari şi lucruri făcute de paradă, ci acţiunea armoniaosă a unui popor deosebit, ales de Dumnezeu şi preţios în ochii Săi, uniţi unul cu altul, viaţa lor fiind ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Fiecare urmează să stea la locul său, exercitând o bună influenţă prin gândire, vorbire şi comportare. Când toţi lucrătorii lui Dumnezeu vor face lucrul acesta, şi nu mai devreme decât atunci, lucrarea Lui va fi un întreg complet şi simetric. {8T 183.2}
”Metodele şi planurile după care trebuie făcută lucrarea trebuie să fie după rânduiala Domnului, nu după propriile voastre păreri, iar rezultatele vor face mai mult decât doar să compenseze cheltuiala. Efortul misionar se va extinde, iar exemplul unui lucrător zelos, care lucrează în direcţia cea bună, va inflenţa şi pe alţii care, de asemenea, vor porni să predice Evanghelia. Spiritul misionar va trece din casă în casă, iar fraţii vor avea altceva mai interesant de dicutat decât despre necazurile lor. Ei vor avea plăcere să prezinte nestematele adevărului pe care le conţine Biblia şi vor fii înfiinţate biserici, vor fi ridicate case de adunare şi mulţi vor veni în ajutorul Domnului. Fraţii vor fi uniţi în legăturile iubirii şi vor înţelege că sunt uniţi cu creştinii cu experienţă din toate părţile lumii, pentru că sunt una în planuri şi una în obiectivele intereselor lor. Un pas făcut înainte de către cei din conducerea lucrării va fi simţit de cei din această ţară şi din toate ţările, iar cei din ţări străine vor răspunde efortului făcut la centrul lucrării, urmându-L pe marele nostru Conducător; şi astfel prin convertirea sufletelor la adevăr, se va aduce slavă Aceluia care şade pe tron.” {FE 208.1}
“Trebuie să se înţeleagă faptul că unitatea perfectă dintre lucrători este necesară pentru realizarea cu succes a lucrării lui Dumnezeu. În scopul de a păstra pacea toţi trebuie să caute înţelepciunea care vine de la Marele Învăţător. Toţi trebuie să aibă grijă de felul cum îşi aduc în discuţie propunerile lor ambitioase care vor crea disensiuni.” {9T 196.3}
“Noi trebuie să fim dependenţi sau supuşi unul faţă de altul. Nici un om, în sine însuşi, nu este un întreg complet. Prin supunerea minţii şi voinţei noastre conducerii Spiritului Sfânt noi vom deveni ucenici care învaţă de la Marele Învăţător.” {9T 196.4}
”Studiaţi capitolul 2 din Faptele Apostolilor. În biserica primară Spiritul lui Dumnezeu a lucrat cu putere prin aceia care au fost uniţi în mod armonios. În Ziua Cincizecimii ei au fost toţi de comun acord în acelaş loc.” {9T 196.5}
Noi trebuie să demonstrăm lumii că oameni din fiecare naţionalitate sunt una în Isus Hristos. Să înlăturăm deci orice barieră şi să intrăm uniţi în serviciul Maestrului.
”Unitatea care există între urmaşii lui Hristos este o dovadă a faptului că Tatăl a trimis pe Fiul Său ca să mântuiască pe păcătoşi. Ea este o dovadă a puterii Sale; deoarece nimic mai puţin decât minunata putere a lui Dumnezeu nu poate aduce fiinţele omeneşti, cu temperamentele lor diferite, laolaltă într-o lucrare armoniasă, unica lor ţintă fiind rostirea adevărului în iubire.” {9T 194.2}
”Mântuitorul nostru Îşi continuă lecţiile Sale de instruire cu promisiunea că dacă doi sau trei se unesc pentru a cere ceva lui Dumnezeu, acel lucru le va fi dat. Hristos arată aici că trebuie să existe unire cu ceilalţi, chiar şi în dorinţele noastre pentru un anumit lucru. Mare importanţă este acordată rugăciunii unite şi uniiri în acelaş scop. Dumnezeu aude rugăciunile personale, dar Isus a dat în această ocazie lecţii deosebite şi importante care urmau să fie de un real folos bisericii de pe pământ ce fusese organizată de curând. Trebuie să existe un acord asupra lucrurilor pe care ei le doresc şi pentru care se roagă. În cazul acesta nu sunt doar gândurile şi cererile unei singure minţi supuse amăgirii, ci cererea reprezintă dorinţa serioasă a mai multor minţi care se concentrează asupra aceluiaş punct.” {3T 429.1}
“Domnul doreşte ca servii Săi aleşi să înveţe cum să se unească într-un efort armonios. S-ar putea să pară unora că contrastul între darurile lor şi darurile conlucrătorilor lor e prea mare pentru a le îngădui să se unească într-un effort armonios, dar când îşi aduc aminte că sunt de câştigat minţi diferite, şi că unii vor respinge adevărul lui Dumnezeu, aşa cum este prezentat de un lucrător, numai ca să-şi deschidă inima faţă de adevărul lui Dumnezeu, când e prezentat într-un chip diferit de un alt lucrător, ei se vor strădui să lucreze împreună cu nădejde şi în unire. Talentele lor, oricât de diferse, pot fi toate sub controlul aceluiaşi Duh. În orice cuvânt şi faptă se vor da pe faţă bunătate şi iubire; şi când fiecare lucrător îşi ocupă cu credincioşie locul care i-a fost rânduit, rugăciunea lui Hristos pentru unitatea urmaşilor Lui va primi răspuns, şi lumea va şti că aceştia sunt ucenicii Lui.” {9T 145.1}
1 Cor. 3:9 “Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.”
Psalm 133:1-2 “Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui.”
Fapte 2:1-4 “În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaş loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.”
________________________________________
7. Povara pentru suflete - (Tematici pentru cele 10 zile)-
Posted by: csioucs | Fri, Jun 29, 2007 2:42 pm | Tag(s): Translations, Romanian | Write Comment | Permalink |
Nevoia neglijată
Oamenii ne aşteaptă! – „Sunt mulţi care citesc Scripturile şi nu pot înţelege adevărata lor semnificaţie. Pretutindeni în lume bărbaţi şi femei privesc cu nostalgie spre cer. Rugăciuni, lacrimi şi întrebări se înalţă spre cer de la sufletele care tânjesc după lumină, har şi Spirit Sfânt. Mulţi se află chiar la hotarul împărăţiei, aşeptând doar să fie luaţi înăuntru.” – AA 109
Mulţi coboară spre ruină. - “Sunt mulţi oameni care au nevoie de lucrarea unor inimi iubitoare de creştini. Mulţi oameni s-au ruinat, şi totuşi ar fi putut fi salvaţi dacă vecinii lor, bărbaţi şi femei obişnuite, ar fi făcut un efort personal pentru ei. Mulţi aşteaptă ca cineva să li se adreseze direct. Chiar în familie, între vecini, în oraşul unde trăim, este de lucru pentru noi ca misionari ai lui Hristos. Dacă suntem creştini, lucrul acesta va fi plăcerea noastră. Un om nu este cu adevărat convertit câtă vreme în inima lui nu s-a născut dorinţa de a face cunoscut şi altora ce prieten bun a găsit el în Isus. Adevărul care mântuie şi sfinţeşte nu poate fi ascuns în inimă.” – DA 141
O dureroasă situaţie
De ce nu aduce Dumnezeu noi membri? – „Domnul nu lucrează acum ca să aducă multe suflete la adevăr din cauza membrilor bisericii care n-au fost convertiţi niciodată sau din cauza acelora care au fost o dată convertiţi, dar au recăzut în păcat. Ce influienţă ar putea avea aceşti membri neconsacraţi asupra noilor convertiţi¬¬? Nu ar face ei fără efect solia lui Dumnezeu pe care poporul Său trebuie să o vestească?” – CD 455.2
Ocazii nefolosite şi privilegii neglijate. – „Lucrarea pe care biserica n-a făcut-o în timp de pace şi prosperitate, va trebui să o facă într-un timp de criză teribilă, sub cele mai descurajatoare şi neplăcute circumstanţe. Membrii bisericii vor fi testaţi şi verificaţi în mod individual. Ei vor fi aşezaţi în împrejurări unde vor fi forţaţi să dea mărturie pentru adevăr. Mulţi vor fi chemaţi să vorbească înaintea consiliilor şi în curţile de judecată, poate despărţiţi şi izolaţi unii de alţii. Ei au neglijat să obţină experienţa care i-ar fi ajutat în acest timp de criză şi sufletele lor sunt împovărate cu remuşcări pentru ocaziile nefolosite şi privilegiile neglijate.” – 5T 463
Cea dintâi grijă. - „În felul acesta a dat Hristos ucenicilor însărcinarea lor. El a luat măsuri îndestulătoare pentru săvârşirea lucrării Lui şi a luat asupră-Şi răspunderea pentru succesul ei. Atâta vreme cât ascultau de cuvântul Lui şi lucrau în legătură cu El, nu puteau să dea greş… Însărcinarea pe care Mântuitorul a dat-o ucenicilor cuprinde pe toţi credincioşii. Cuprinde pe toţi cei care cred în Hristos, până la sfârşitul timpului. E o greşeală fatală aceea de a crede că lucrarea de a mântui suflete depinde numai de predicatorul sfinţit pentru acest lucru. Însărcinarea de a predica Evanghelia este dată tuturor acelora care au simţit chemarea cerească. Toţi cei care primesc viaţa lui Hristos sunt sfinţiţi pentru lucrarea de mântuire a semenilor lor… Oricare ar fi chemarea pe care cineva o are în viaţă, cea dintâi grijă a lui va fi să câştige suflete pentru Hristos. Se poate că nu este în stare să vorbească înaintea unei adunări, dar poate însă lucra pentru oameni, adresându-se lor în mod individual. Acestora le poate destăinui ceea ce a învăţat de la Domnul său. A servi lui Hristos nu înseamnă numai a predica… Hristos doreşte ca servii Săi să ajute sufletele bolnave de păcat.” – DA 822
Nici chiar un singur efort. - “Sunt unii care deşi au mărturisit timp de o viaţă întreagă că-L cunosc personal pe Isus, n-au făcut totuşi niciodată vreun efort personal ca să aducă la Mântuitorul măcar un singur suflet. Ei au lăsat toată lucrarea pe seama pastorului. Acesta poate fi foarte îndemânatic în lucrarea pentru care a fost chemat, dar totuşi el nu poate să facă lucrarea pe care Dumnezeu a plănuit să fie făcută de către membrii bisericii.” – CS 118
Salvarea de suflete… Ce trebuie să facem?
Treziţi-vă la acţiune ca niciodatămai înainte.
- Astăzi, în spiritul şi puterea lui Ilie şi a lui Ioan
Botezătorul, solii rânduiţi de Dumnezeu atrag atenţia unei lumii în pragul judecăţii la evenimentele solemne, gata să aibă loc în legătură cu orele de încheiere ale timpului de har şi arătarea lui Isus Hristos ca Împărat al împăraţilor şi ca Domn al domnilor. În curând, orice om urmează să fie judecat pentru faptele făcute în trup. Ceasul judecăţii lui Dumnezeu a sosit, şi asupra membrilor bisericii Sale de pe pământ zace răspunderea solemnă de a da avertizarea acelora care stau chiar în pragul distrugerii veşnice. Fiecărei fiinţe omeneşti din lumea largă, care va lua aminte, trebuie să i se explice clar principiile care sunt în joc în lupta cea mare, care se duce, principii de care depind destinele lumii înlregi.
„În aceste ore de încheiere a harului pentru fiii oamenilor, când soarta fiecărui suflet trebuie să se hotărască în curând pentru totdeauna, Domnul cerului şi al pământului aşteaptă ca biserica Sa să se trezească la acţiune ca niciodată mai înainte. Aceia care au fost făcuţi liberi în Hristos, printr-o cunoaştere a adevărului preţios, sunt priviţi de Domnul Isus ca aleşi ai Săi, favorizaţi mai presus de toţi ceilalţi oameni de pe faţa pământului, şi El contează pe ei, ca să înalţe laude Aceluia care i-a chemat din întunericul la lumina Sa minunată. Binecuvântările, care sunt revărsate cu atâta dărnicie, trebuie transmise altora. Vestea cea bună a mântuirii trebuie să ajungă la orice natiune, neam, limbă şi popor.” – PK 716
Priveşte la cruce şi fii zdrobit. - “Privind la Răscumpărătorul răstignit, noi înţelegem mai bine măreţia şi însemnătatea jertfei adusă de Maiestatea cerului. Planul Mântuirii este slăvit înaintea noastră şi gândul despre Golgota deşteptă în inima noastră emoţii vii şi sfinte. În inimile şi pe buzele noastre vor fi laude pentru Dumnezeu şi pentru Miel; mândria şi adorarea de sine nu pot să crească în sufletul care păstrează o vie amintire a celor petrecute pe Golgota. Acela care priveşte iubirea inegalabilă a Mântuitorului va fi înălţat în gând, curăţit în inimă şi transformat în caracter. El va merge în lume spre a fi o lumină , pentru a reflecta într-o măsură anumită această iubire tainică.” – DA 661
Nu mai poate fi indiferent. - „Puterea transformatoare a harului lui Hristos modelează pe cel care se consacră pe sine servirii lui Dumnezeu. Îmbibat cu Spiritul Răscumpărătorului, el este gata de a renunţa la eul său, gata să-şi ea crucea, gata să facă orice sacrificiu pentru Domnul său. El nu mai poate fi indiferent faţă de sufletele care pier în jurul lui. El este înălţat deasupra servirii de sine. El a fost creiat din nou în Hristos şi servirea de sine nu are loc în viaţa sa. El înţelege că fiecare parte a fiinţei sale aparţine lui Hristos, care l-a răscumpărat din sclavia păcatului şi că fiecare moment al viitorului său a fost cumpărat cu viaţa şi sângele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” – LHU 58.3
Scoală-te şi fii activ. - „Numai când lucrează pentru Hristos, biserica are făgăduinţa că El este împreună cu ea. Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile, a zis El ; “şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. Una din primele condiţii de a primi puterea Lui este a lua jugul Lui. Însăşi viaţa bisericii depinde de credincioşia cu care îndeplineşte această însărcinare dată de Domnul. A neglija această lucrare înseamnă, cu siguranţă, a cădea în slăbiciune şi decădere. Acolo unde nu este lucrare vie pentru alţi, iubirea se stinge, iar credinţa slăbeşte.” – DA 825
“Ploaia târzie” va fi şi mai îmbelşugată. „Primii ucenici au plecat şi au vestit Cuvântul. Ei au descoperit pe Hristos în viaţa lor. Iar Domnul lucra împreună cu ei “şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau”. Marcu 16,20. Ucenicii aceştia s-au pregătit pentru lucrarea lor. Înainte de Cincizecime, ei s-au adunat şi au îndepărtat orice deosebire sau neînţelegere dintre ei. Erau o inimă şi un gând. Ei au crezut făgăduinţa lui Hristos, că se va da binecuvântarea, şi s-au rugat în credinţă. Au cerut nu numai ca ei să fie binecuvântaţi; erau apăsaţi de povara pentru salvarea sufletelor. Evanghelia trebuia să fie dusă până la marginile pământului, şi ei au cerut revărsarea puterii lui Hristos care fusese făgăduită. Atunci S-a revărsat Duhul Sfânt, şi mii de suflete s-au convertit într-o singură zi. Aşa poate să fie şi acum. În loc de a fi vestite speculaţiile omeneşti, să se predice Cuvântul lui Dumnezeu. Creştinii să îndepărteze divergenţele dintre ei şi să se predea lui Dumnezeu pentru mântuirea celor pierduţi. În credinţă să ceară binecuvântarea, şi ea va veni. Revărsarea Duhului pe timpul apostolilor a fost “ploaia timpurie”, şi urmările ei au fost măreţe. Dar “ploaia târzie” va fi şi mai îmbelşugată.” Ioel 2,23.
________________________________________
8. Administrarea talanţilor - (Tematici pentru Cele 10 Zile) -
Posted by: csioucs | Fri, Jun 29, 2007 2:22 pm | Tag(s): Translations, Romanian | Write Comment | Permalink |
Bunurile pe care noi le mânuim nu sunt ale noastre şi niciodată nu trebuie pierdut din vedere acest fapt. Noi suntem doar administratori şi de îndeplinirea obligaţiilor noastre faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni depinde fericirea (bună starea) oamenilor din jurul nostru şi deasemenea propriul nostru destin atât pentru viaţa aceasta cât şi pentru cea viitoare. - Ed. 139.4
Dumnezeu a făcut ca proclamarea evangheliei să fie dependentă de eforturile şi darurile poporului Său. Darurile de bună voie şi zecimea constituie venitul lucrării Domnului. Din mijloacele care au fost încredinţate omului Dumnezeu pretinde o anumită parte, şi anume zeci-mea. El dă tuturor libertatea să spună dacă ei vor da sau nu mai mult decât aceasta. Dar, când inima este mişcată de influenţa duhului Sfânt şi este făcut un vot de a da o anumită sumă, cel care a făcut votul nu mai are nici un drept asupra acelei părţi pe care el a consacrat-o. – AA 74.2
Numai când este acceptat pe deplin modul creştin de gândire, şi când conştiinţa este trezită la datorie, când lumina divină impresionează inima şi caracterul, numai atunci este biruit egoismul, iar gândul lui Hristos este exemplificat în viaţă. Spiritul Sfânt, care lucrează asupra inimilor şi caracterelor omeneşti, va elimina tendinţa omului spre zgârcenie şi afaceri frauduloase. RH May 23,1893 pg. 11.
Nu numai că Domnul pretinde zecimea ca fiind a Sa, dar El ne spune şi cum trebuie păstrată pentru El. El spune: “Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău.” – Prov. 3:9. Aceasta nu înseamnă că noi urmează să cheltuim pentru noi înşine mijloacele noastre, şi apoi să aducem Domnului rămăşiţa lor, chiar dacă aceasta ar fi zecimea calculată în mod cinstit. Puneţi de o parte mai întâi ce este pentru Domnul. - RH Nov. 10, 1896 parag. 6.
Tot ceea ce facem trebuie să fie făcut din toată inima. Noi trebuie să aducem darurile noastre cu bucurie şi recunoştinţă, spunând atunci când le prezentăm: ‘Îţi dăm cu sinceritate din ceea ce este al Tău.” Cel mai costisitor serviciu pe care noi îl putem face este numai foarte puţin în comparaţie cu darul lui Dumnezeu pentru lumea noastră. Hristos este un dar zilnic. Dumnezeu L-a dat lumii şi El ia cu bunăvoinţă darurile încredinţate uneltelor Sale omeneşti pentru înaintarea lucrării Lui în această lume. În felul acesta noi acceptăm şi recunoaştem deschis faptul că orice lucru aparţine lui Dumnezeu în mod absolut şi în întregime.” - CS 198.1
Hristos încearcă să ne convingă să ne „strângem comori în ceruri”. Această lucrare de transferare a proprietăţilor voastre în lumea de deasupra este vrednică de toate energiile voastre. Lucrul acesta este de cea mai mare importanţă şi implică interesele voastre veşnice. Ceea ce voi daţi pentru cauza lui Dumnezeu nu se pierde. Tot ceea ce este dat pentru salvarea sufletelor şi pentru slava lui Dumnezeu este investit în afacerea cu cel mai mare succes din viaţa aceasta şi din viaţa viitoare.” – CS 342.1
Hristos va păstra numele celor care au considerat că nu este nici un sacrificiu prea costisitor care să-I fie oferit pe altarul credinţei şi al dragostei. El a sacrificat totul pentru omenirea căzută. Numele celor ascultători, al celor care dau dovadă de devotament sau sacrifiu de sine, al celor credincioşi vor fi gravate pe palmele Sale. Ei nu vor fi vărsaţi din gura Lui, ci vor fi pe buzele Sale şi El va pleda în mod special şi în folosul lor înaintea Tatălui. Numele lor va fi reţinut în memorie în timp ce aceia care sunt stăpâniţi de egoism şi mândrie vor fi uitaţi; numele lor va fi imortalizat. Pentru ca noi să fim fericiţi trebuie să trăim ca să facem pe alţii fericiţi. Este bine pentru noi să oferim averile, talentele şi afecţiunile noastre într-o devoţiune plină de recunoştinţă lui Hristos; în felul acesta vom afla fericire aici pe acest pământ şi slavă nemuritoare după aceea. - 3T 250, 251. {CS 344.2}
Grăbiţi-vă, fraţii mei şi surorile mele, să aduceţi lui Dumnezeu o zecime exactă şi deasemenea o dăruire din recunoştinţă care să fie oferită cu bucurie lui Dumnezeu. Sunt unii care nu vor fi binecuvântaţi până ce nu vor da înapoi zecimea pe care au reţinut-o. Dumnezeu vă aşteaptă ca să răscumpăraţi trecutul. Semnătura sfintei legi a lui Dumnezeu este pusă asupra fiecărui suflet care se bucură de beneficiile lui Dumnezeu. Cei care au reţinut zecimea lor trebuie să facă o calculare exactă şi să dea înapoi Domnului partea cu care ei au jefuit lucrarea Sa. Restituiţi şi aduceţi Domnului jertfe de ispăşire. Dacă recunoaşteţi că aţi păcătuit delapidând bunurile Sale şi vă pocăiţi cu sinceritate şi în mod deplin, El vă va ierta pentru călcarea Legii Sale. – E. White, RH. 10 Dec. 1901 [CS 87.1] Spiritul de dărnicie este spiritul cerului. Spiritul egoismului este însă spiritul lui Satana. R.H. Oct. 17, 1882
Ps. 24:1 – Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!
Hagai 2:8 – Al Meu este argintul, şi al meu este aurul, zice Domnul oştirilor.
Prov. 3:9.10 – Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.
Deut. 8:18 – Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întîrească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi.
Ps. 116:12 – Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?
2 Cor. 9:6-9 – Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci ‘pe cine dă cu bucrie, îl iubeşte Dumnezeu.’ Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având întotdeauna toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, după cum este scris: ‘A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.’
Maleahi 3:8-12 – Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: “Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuelile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa visteriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. Şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă, (lăcusta) şi nu vă va nimici roadele pământului, şi viţa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oştirilor. “Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul oştirilor.
Mat. 13:22 – Sămânţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor.
1 Tim. 6:17-19 – Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-I să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.
Luca 6:38 – Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.
Prov. 11:24.25 – Unul, care dă cu mână largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. – Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.-
Prov. 10:22 – Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de nici un necaz.
1 Tim. 6:6-8 – Negreşit, evalvia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.
Mat. 6:19-21 – Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
————————————-
NOTA TRADUCĂTORULUI: In cartea „Mărturii Speciale Pentru Predicatori”, Ellen White ne spune sub titlul „Cursele lui Satana” (pag 472 engl.): „În timp ce poporul lui Dumnezeu se apropie de primejdiile zilelor din urmă, Satana ţine consfătuiri serioase cu îngerii lui, spre a făuri planurile cele mai cu succes pentru nimicirea credinţei lor…” În acel capitol dânsa demască tactica de luptă a Satanei împotriva bisericii noastre – tactică ce a fost hotărâtă în acea consfătuire diavolească. Printre altele, Satana spune îngerilor săi aceste cuvinte: „Noi trebuie să facem tot ce stă în puterea noastră, ca să împiedicăm pe acei care lucrează în cauza lui Dumnezeu, de a obţine mijloace pe care să le folosească împotriva noastră. Păstraţi banii în rândurile noastre. Căci cu cât ei obţin mijloace mai multe cu atât mai mult vatămă ei împărăţia noastră, răpindu-ne supuşii noştri.”
Şi poate vreţi să mă întrebaţi cum au pus ei în aplicare acest plan diabolic… Ei au lucrat intens
spre a aduna cât mai mulţi membrii adventişti în grupări independente, şi au făcut o mare propagandă cu privire la faptul că aceste mişcări independente sunt adevărata biserică a lui Dumnezeu, care trebuie sprijinită cu zecimile şi darurile membrilor adventişti. O parte din membrii independenţi se află în afara organizaţiei AZŞ, iar o altă parte se află camumflaţi în rândurile noastre şi exercită o continuă influenţă pentru distrugerea încrederii în conducători şi pentru a schimba drumul zecimii către mişcările independente. Nu vă vine să credeţi, nu este aşa?
Dumnezeu spune prin profetul Maleahi că El are UN SINGUR tezaur şi că la acel tezaur trebuie adusă TOATE zeciuielile… Atunci când eu schimb drumul zecimii şi o direcţionez spre săraci, bolnavi, tipografie, construcíi sau pur şi simplu cumpăr cu zecimea mea cărţi de la librăria bisericii şi apoi le folosesc în evanghelizare, distribuindu-le gratis, dau eu dovadă de ascultare faţă de Dumnezeu care-mi porunceşte să aduc toată zecimea la „casa visteriei Sale”, sau dau dovadă de ascultare faţă de Satana care doreşte ca zecimile să nu ajungă la tezaurul Domnului? Ce scuză ar putea fi adusă oare în favoarea schimbării drumului pe care trebuie să meargă zecimea? Voi putea oare primi în felul acesta botezul Spiritului Sfânt care este acordat pe baza ascultării de Dumnezeu?
________________________________________
9. Puterea şi Botezul cu Duhul Sfânt - (Tematici pentru Cele 10 Zile) -
Posted by: csioucs | Fri, Jun 29, 2007 2:11 pm | Tag(s): Translations, Romanian | Write Comment | Permalink |
Ioan 1:12 - “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul [engl.: “putere” – n.tr.] să se facă copii ai lui Dumnezeu.”
2 Petru 1:4 – “Prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să ne facem părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.”
“Ochii lui Pavel erau întotdeauna fixaţi asupra Celui nevăzut şi veşnic. Înţelegând că se lupta împotriva puterilor supranaturale, el şi-a pus încrederea în Dumnezeu şi în aceasta consta tăria lui. Prin vederea Celui care este nevăzut se dobândeşte puterea şi vigoarea sufletului, iar puterea păcatului asupra minţii şi caracterului este zdrobită.” – AA 363
“Când sufletul se predă lui Hristos, o putere nouă ia în stăpânire inima cea nouă. Se produce o schimbare pe care omul nu o poate face niciodată prin sine însuşi. Este o lucrare supranaturală, care aduce un element supranatural în natura omenească.” DA 324
“‘Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unul pentru altul.’ Când oamenii sunt strâns legaţi nu prin forţă sau interese egoiste, ci prin iubire, ei dau dovadă despre lucrarea unei influenţe care este mai presus de orice influenţă omenească. Ori unde ar fi această unire, ea este o dovadă că s-a refăcut în om chipul lui Dumnezeu, şi că a fost sădit un nou principiu de viaţă. Ea ne arată că în natura divină este putere pentru a sta împotriva forţelor supranaturale ale răului, şi că harul lui Dumnezeu biruieşte egoismul inimii fireşti. “ DA 678
“Motivul pentru care aşa de mulţi nu reuşesc să fie lucrători de succes este faptul că ei acţionează ca şi cum Dumnezeu ar fi dependent de ei, şi ei trebuie să-I sugereze ce este necesar ca El să facă cu ei, în loc ca ei să depindă de Dumnezeu. Ei lasă astfel deoparte puterea supranaturală şi de aceea nu reuşesc să facă lucrul supranatural. Ei sunt tot timpul dependenţi de propria lor putere omenească sau de aceea a fraţilor lor de credinţă.” – FW 27
“Fără harul lui Hristos, păcătosul este într-o situaţie fără speranţă; nimic nu poate fi făcut pentru el; dar prin harul divin, puterea supranaturală este împărtăşită omului şi aceasta lucrează în minte, inimă şi caracter.” – FW 100
“Condiţia noastră datorită păcatului este nenaturală, şi puterea care ne restaurează trebuie să fie supranaturală, altfel este fără valoare. Există doar o singură putere care poate birui puterea răului din inimile oamenilor, şi aceasta este puterea lui Dumnezeu dată prin Isus Hristos.” – AG 104
“Hristos a promis că Spiritul Sfânt va rămâne în aceia care se luptă ca să biruiască păcatul pentru ca puterea dumnezeiască să se dea pe faţă prin aceea, că unealta omenească este înarmată cu tărie supranaturală, iar cel neştiutor este învăţat cu privire la tainele împărăţiei lui Dumnezeu….” AG 212 [GW 286]
“Prin meritele Sale şi prin putere împărtăşită ei vor fi “mai mult decât biruitori”. Ei vor primi ajutor supranatural care îi va împuternici să facă în slăbiciunea lor, fapte de omnipotenţă.” – HP 252
“Mi s-a poruncit să chem comunităţile la trezire din somn. Noi trebuie să ne luptăm cu adversari invizibili şi supranaturali.” – RC 201
“Prin mii de voci avertizarea va fi dată pretutindeni pe pământ. Miracole vor avea loc, bolnavi vor fi vindecaţi, şi semne şi minuni vor însoţi pe cei credincioşi.” – CM 151
“Când Mântuitorul a zis: ‘Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile’, El a mai zis şi ‘Semnele acestea vor însoţi pe cei ce vor crede. În Numele Meu vor scoate demoni; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte nu-I va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi se vor însănătoşi.’ Făgăduinţa este tot atât de mult cuprinzătoare cât şi însărcinarea. NU însemnează aceasta că toţi vor primi toate darurile. Duhul ‘dă fiecăruia în parte, cum voieşte.’ 1 Cor. 12:11. Darurile Duhului Sfânt sunt făgăduite fiecărui credincios potrivit cu nevoia lui pentru lucrarea Domnului. Făgăduinţa aceasta este tot atât de puternică şi vrednică de încredere astăzi ca şi pe timpul apostolilor. ‘Semnele acestea vor însoţi pe cei ce vor crede.’ Acesta este privilegiul copiilor lui Dumnezeu, şi credinţa trebuie să ia în stăpânire tot ce poate primi ca aprobare a ei.” DA 823
“Poate că veţi zice: ‘Atunci de ce nu începem să vindecăm bolnavii aşa cum a făcut Hristos?” Eu răspund: Voi nu sunteţi gata…. Trebuie să fie o lucrare de reformă pretutindeni în rândurile noastre; înainte să aşteptăm ca puterea lui Dumnezeu să fie manifestată prin noi într-un mod remarcabil pentru vindecarea bolnavilor poporul lui Dumnezeu trebuie să atingă un standard mai înalt …” – MM 15
“Dragostea lui Hristos în inimă, care îşi manifestă puterea ei minunată în viaţă, este cel mai mare miracol care poate fi săvârşit înaintea unei lumi învrăjbite. Să încercăm să săvârşim acest miracol, nu în propria noastră putere, ci în Numele Domnului Isus Hristos, căruia Îi aparţinem şi pe care-L servim. Să ne îmbrăcăm cu Hristos, şi puterea făcătoare de minuni a harului Său va fi aşa de evident descoperită în transformarea caracterului încât lumea va fi convinsă că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume ca să facă pe oameni asemenea îngerilor în caracter şi viaţă.” UL 233
________________________________________
10. Luminează întreg pământul
Posted by: csioucs | Fri, Jun 29, 2007 2:08 pm | Tag(s): Translations, Romanian | Write Comment | Permalink |
Rugăciune personală pentru câştigarea a 7 suflete în următoarele 12 luni.
Rugăciune colectivă pentru planul comunităţii tale de a evangheliza întreaga voastră localitate.
Pământ luminat. – „Am văzut raze de lumină strălucind din oraşe şi din sate, şi din locurile de sus şi de jos ale pământului. Cuvântul lui Dumnezeu a fost ascultat, şi ca rezultat monumente erau ridicate pentru El în fiecare oraş şi sat. Adevărul Lui era proclamat pretutindeni în lume.” – 9T 28.29 (1909) [Ev. 699]
„Sute şi mii au fost văzuţi vizitând familii şi explicându-le Cuvântul lui Dumnezeu. Inimi erau convinse prin puterea Duhului Sfânt şi un spirit de adevărată convertire se da pe faţă. În toate părţile uşi erau larg deschise pentru proclamarea adevărului. Lumea părea să fie luminată de influenţă cerească.” 9T 126 (1909) [Ev. 699].
Fapte 4:13 – „Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.”
Fapte 4:29-31 – „Şi acum, Doamne, uită-te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăsneala, şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfânt, Isus. După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”
Efeseni 3:8-12 – „Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veşnic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru. În El avem, prin credinţa în El slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.”
„I-am auzit pe cei îmbrăcaţi în armură rostind răspicat adevărul cu mare putere. Acesta avea efect. Mulţi fuseseră legaţi; unele soţii de soţii lor şi unii copii de părinţii lor. Cei sinceri, care au fost opriţi să asculte adevărul, s-au prins acum cu nerăbdare de el. Toată teama pe care o aveau faţă de rudele lor dispăruse şi numai adevărul era înălţat înaintea lor. Flămânziseră şi însetaseră după adevăr, care le era mai drag şi mai preţios decât viaţa. Am întrebat ce anume provocase această mare schimbare. Un înger a răspuns: „Este ploaia târzie, înviorarea de la faţa Domnului, marea strigare a celui de al treilea înger.” – EW 271 [CET 177]
„Zilele în care trăim sunt solemne şi importante, Spiritul lui Dumnezeu este retras treptat dar sigur de pe pământ. Plăgi şi judecăţi deja cad peste dispreţuitorii harului lui Dumnezeu. Nenorocirile de pe uscat şi apă, starea agitată a societăţii, alarmele de război, sunt prevestitoare de rele. Ele prezic evenimente, în curs de apropiere, de cea mai mare însemnătate. Agenţii răului îşi unesc forţele şi se consolidează. Ei se fortifică pentru ultima şi marea criză. În curând urmează să aibă loc mari schimbări în lumea noastră şi mişcările finale vor fi repezi.” – 9T 11
Traducción de testimonio.
Posted by: danymt01 | Fri, Jun 29, 2007 1:46 pm | Tag(s): Translations, Spanish | Write Comment | Permalink |
Hice lo posible para traducir rápidamente el testimonio del Pastor Myers. El original está en la sección “Testimonies” y la fecha del post es: “Thu, Jun 28, 2007 2:31 pm”.
Título original:
Many Who Have Strayed From the Fold Will Come Back
Traducción:
**************************************************************************
Muchos que se han descarriado del redil volverán
Equipo OGR,
Anoche vinieron unos 75 o 100 miembros a orar juntos. Oramos hasta las 20:30 y el Espíritu de Dios se movió. Luego, esto es lo que pasó.
Alguien vino a verme cuando la gente se estaba yendo y dijo, “Pastor Myers, ella está aquí”. Me dí vuelta a verla. Recién había llegado y estaba llorando como un niño.
La llamaré Terri. Bauticé a Terri hace un año, luego de una reunión evangelistica. Ella dejó su iglesia para unirse a nosotros. Pero en los últimos dos meses ella empezó a tener dudas particularmente porque su familia y otros le decían que la iglesia Adventista era una iglesia falsa, y seguíamos a Ellen White y no a la Biblia. Ella renunció al adventismo y empezó a ir otra vez a su Iglesia Dominical.
Precisamente ayer, hablé con ella y me contó sobre su encuentro con un ex adventista (30 años) quien le dió un estudio de cuan mala era nuestra iglesia. Ella se veía convencida, pensé que la habíamos perdido. Ella había estado yendo a su antigua iglesia otra vez durante las últimas 3 semanas y tuvo “el coraje de quebrantar el sábado”.
Pero acá estaba, en la iglesia, llorando como un niño. Fui hasta ella, estaba rodeada por otros hermanos y hermanas (llorando también) que habían estado orando por ella.
Esta noche ella estaba en una fiesta en el parque, bailando y rodeada de tragos y cigarrillo. Ella no lo hacía porque había dejado el hábito de 20 años durante las reuniones evangelisticas en las que se bautizó.
De repente, contó ella: “El Espíritu de Dios me preguntó: ‘¿Que estas haciendo?’”. Entonces ella vió que una de las personas que estaban tomando y pasandola bien era su pastor, de esa Iglesia Dominical.
Ella empezó a recordar las cosas que aprendió “cuando adventista” y corrió de ahí. Manejaba para su casa, creía ella ¡pero terminó en la iglesia! ¡Llorando!
“Mirame” me dijo. Ella estaba adornada con joyas y empezó a sacarselas. ¡Oramos y lloramos juntos! ¡Que milagro! ¡Que manera de empezar nuestra primera noche! Le dije que lo que había ocurrido esa noche solamente confirmaba mi creencia en Ellen White como profeta, y era una señal de lo que vendría en poderosos raudales en el futuro.
“Cuando realmente se desate la tormenta de la persecución sobre nosotros las verdaderas ovejas oirán la voz del verdadero pastor. Se realizarán esfuerzos abnegados para salvar a los perdidos, y muchos que se han descarriado del redil volverán de nuevo a seguir al gran Pastor. Los hijos de Dios avanzarán juntos y presentarán al enemigo una frente unido. . . El amor de Cristo, el amor de nuestros hermanos, testificará ante el mundo de que hemos estado con Jesús y hemos aprendido de él. Entonces el mensaje del tercer ángel se acrecentará hasta llegar a ser un fuerte pregón, y toda la tierra será iluminada con la gloria del Señor” (Testimonies, tomo 6, pág. 401. Año 1900).
Tengan ánimo por sus hijos e hijas, hermanos y familia que ha dejado el redil. ¡Dios todavía mira sobre sus hijos prodigios!
Pastor Myers
***********************************************************
Pongan sus testimonios, es muy alentador para todos. Un saludo desde Córdoba, Argentina, donde estamos orando todas las noches.
Posted by: jenine | Fri, Jun 29, 2007 11:38 am | Tag(s): Bible Verses | Write Comment | Permalink |
please pray for Ravensmead,Cape Town,South Africa, they are not involved
God is good-take courage
Posted by: Leslie | Thu, Jun 28, 2007 11:45 pm | Tag(s): Testimonies | Write Comment | Permalink |
We started on Saturday night with our one and only ”Get Ready” meeting, we had lots of families and the Spirit moved on many hearts. Just a simple child of God I am humbly trying to do his bidding in leading this wonderful group in Vancouver WA. Praise God, we had 22 children of God on Wednesday night and lots of blessings. I was okay with 22 people, but God impressed me that there are more who need a nudge to come, so I am humbly praying for 120. Let it drizzle…rain…pour Jesus we want our little lights to shine for you. “Ye are the light of the world. A city that is set on a hill cannot be hidden. Let your light so shine before men that they may see your good works and GLORIFY your FATHER which is in heaven.” Matt 5:14, 16 “Christ does not bid His followers strive to shine. He says, Let your light shine. If you have received the grace of God, the light is in you.” COL 420