« 8. Administrarea talanţilor - (Tematici pentru Cele 10 Zile) - 6. Unitatea - (Tematici pentru cele 10 zile) - »

7. Povara pentru suflete - (Tematici pentru cele 10 zile)-

Posted by: csioucs | Fri, Jun 29, 2007 2:42 pm | Tag(s): Translations, Romanian | Permalink |

Nevoia neglijată
Oamenii ne aşteaptă! – „Sunt mulţi care citesc Scripturile şi nu pot înţelege adevărata lor semnificaţie. Pretutindeni în lume bărbaţi şi femei privesc cu nostalgie spre cer. Rugăciuni, lacrimi şi întrebări se înalţă spre cer de la sufletele care tânjesc după lumină, har şi Spirit Sfânt. Mulţi se află chiar la hotarul împărăţiei, aşeptând doar să fie luaţi înăuntru.” – AA 109

Mulţi coboară spre ruină. - “Sunt mulţi oameni care au nevoie de lucrarea unor inimi iubitoare de creştini. Mulţi oameni s-au ruinat, şi totuşi ar fi putut fi salvaţi dacă vecinii lor, bărbaţi şi femei obişnuite, ar fi făcut un efort personal pentru ei. Mulţi aşteaptă ca cineva să li se adreseze direct. Chiar în familie, între vecini, în oraşul unde trăim, este de lucru pentru noi ca misionari ai lui Hristos. Dacă suntem creştini, lucrul acesta va fi plăcerea noastră. Un om nu este cu adevărat convertit câtă vreme în inima lui nu s-a născut dorinţa de a face cunoscut şi altora ce prieten bun a găsit el în Isus. Adevărul care mântuie şi sfinţeşte nu poate fi ascuns în inimă.” – DA 141

O dureroasă situaţie
De ce nu aduce Dumnezeu noi membri? – „Domnul nu lucrează acum ca să aducă multe suflete la adevăr din cauza membrilor bisericii care n-au fost convertiţi niciodată sau din cauza acelora care au fost o dată convertiţi, dar au recăzut în păcat. Ce influienţă ar putea avea aceşti membri neconsacraţi asupra noilor convertiţi¬¬? Nu ar face ei fără efect solia lui Dumnezeu pe care poporul Său trebuie să o vestească?” – CD 455.2

Ocazii nefolosite şi privilegii neglijate. – „Lucrarea pe care biserica n-a făcut-o în timp de pace şi prosperitate, va trebui să o facă într-un timp de criză teribilă, sub cele mai descurajatoare şi neplăcute circumstanţe. Membrii bisericii vor fi testaţi şi verificaţi în mod individual. Ei vor fi aşezaţi în împrejurări unde vor fi forţaţi să dea mărturie pentru adevăr. Mulţi vor fi chemaţi să vorbească înaintea consiliilor şi în curţile de judecată, poate despărţiţi şi izolaţi unii de alţii. Ei au neglijat să obţină experienţa care i-ar fi ajutat în acest timp de criză şi sufletele lor sunt împovărate cu remuşcări pentru ocaziile nefolosite şi privilegiile neglijate.” – 5T 463

Cea dintâi grijă. - „În felul acesta a dat Hristos ucenicilor însărcinarea lor. El a luat măsuri îndestulătoare pentru săvârşirea lucrării Lui şi a luat asupră-Şi răspunderea pentru succesul ei. Atâta vreme cât ascultau de cuvântul Lui şi lucrau în legătură cu El, nu puteau să dea greş… Însărcinarea pe care Mântuitorul a dat-o ucenicilor cuprinde pe toţi credincioşii. Cuprinde pe toţi cei care cred în Hristos, până la sfârşitul timpului. E o greşeală fatală aceea de a crede că lucrarea de a mântui suflete depinde numai de predicatorul sfinţit pentru acest lucru. Însărcinarea de a predica Evanghelia este dată tuturor acelora care au simţit chemarea cerească. Toţi cei care primesc viaţa lui Hristos sunt sfinţiţi pentru lucrarea de mântuire a semenilor lor… Oricare ar fi chemarea pe care cineva o are în viaţă, cea dintâi grijă a lui va fi să câştige suflete pentru Hristos. Se poate că nu este în stare să vorbească înaintea unei adunări, dar poate însă lucra pentru oameni, adresându-se lor în mod individual. Acestora le poate destăinui ceea ce a învăţat de la Domnul său. A servi lui Hristos nu înseamnă numai a predica… Hristos doreşte ca servii Săi să ajute sufletele bolnave de păcat.” – DA 822

Nici chiar un singur efort. - “Sunt unii care deşi au mărturisit timp de o viaţă întreagă că-L cunosc personal pe Isus, n-au făcut totuşi niciodată vreun efort personal ca să aducă la Mântuitorul măcar un singur suflet. Ei au lăsat toată lucrarea pe seama pastorului. Acesta poate fi foarte îndemânatic în lucrarea pentru care a fost chemat, dar totuşi el nu poate să facă lucrarea pe care Dumnezeu a plănuit să fie făcută de către membrii bisericii.” – CS 118

Salvarea de suflete… Ce trebuie să facem?
Treziţi-vă la acţiune ca niciodatămai înainte.
- Astăzi, în spiritul şi puterea lui Ilie şi a lui Ioan

Botezătorul, solii rânduiţi de Dumnezeu atrag atenţia unei lumii în pragul judecăţii la evenimentele solemne, gata să aibă loc în legătură cu orele de încheiere ale timpului de har şi arătarea lui Isus Hristos ca Împărat al împăraţilor şi ca Domn al domnilor. În curând, orice om urmează să fie judecat pentru faptele făcute în trup. Ceasul judecăţii lui Dumnezeu a sosit, şi asupra membrilor bisericii Sale de pe pământ zace răspunderea solemnă de a da avertizarea acelora care stau chiar în pragul distrugerii veşnice. Fiecărei fiinţe omeneşti din lumea largă, care va lua aminte, trebuie să i se explice clar principiile care sunt în joc în lupta cea mare, care se duce, principii de care depind destinele lumii înlregi.
„În aceste ore de încheiere a harului pentru fiii oamenilor, când soarta fiecărui suflet trebuie să se hotărască în curând pentru totdeauna, Domnul cerului şi al pământului aşteaptă ca biserica Sa să se trezească la acţiune ca niciodată mai înainte. Aceia care au fost făcuţi liberi în Hristos, printr-o cunoaştere a adevărului preţios, sunt priviţi de Domnul Isus ca aleşi ai Săi, favorizaţi mai presus de toţi ceilalţi oameni de pe faţa pământului, şi El contează pe ei, ca să înalţe laude Aceluia care i-a chemat din întunericul la lumina Sa minunată. Binecuvântările, care sunt revărsate cu atâta dărnicie, trebuie transmise altora. Vestea cea bună a mântuirii trebuie să ajungă la orice natiune, neam, limbă şi popor.” – PK 716
Priveşte la cruce şi fii zdrobit. - “Privind la Răscumpărătorul răstignit, noi înţelegem mai bine măreţia şi însemnătatea jertfei adusă de Maiestatea cerului. Planul Mântuirii este slăvit înaintea noastră şi gândul despre Golgota deşteptă în inima noastră emoţii vii şi sfinte. În inimile şi pe buzele noastre vor fi laude pentru Dumnezeu şi pentru Miel; mândria şi adorarea de sine nu pot să crească în sufletul care păstrează o vie amintire a celor petrecute pe Golgota. Acela care priveşte iubirea inegalabilă a Mântuitorului va fi înălţat în gând, curăţit în inimă şi transformat în caracter. El va merge în lume spre a fi o lumină , pentru a reflecta într-o măsură anumită această iubire tainică.” – DA 661

Nu mai poate fi indiferent. - „Puterea transformatoare a harului lui Hristos modelează pe cel care se consacră pe sine servirii lui Dumnezeu. Îmbibat cu Spiritul Răscumpărătorului, el este gata de a renunţa la eul său, gata să-şi ea crucea, gata să facă orice sacrificiu pentru Domnul său. El nu mai poate fi indiferent faţă de sufletele care pier în jurul lui. El este înălţat deasupra servirii de sine. El a fost creiat din nou în Hristos şi servirea de sine nu are loc în viaţa sa. El înţelege că fiecare parte a fiinţei sale aparţine lui Hristos, care l-a răscumpărat din sclavia păcatului şi că fiecare moment al viitorului său a fost cumpărat cu viaţa şi sângele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” – LHU 58.3

Scoală-te şi fii activ. - „Numai când lucrează pentru Hristos, biserica are făgăduinţa că El este împreună cu ea. Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile, a zis El ; “şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. Una din primele condiţii de a primi puterea Lui este a lua jugul Lui. Însăşi viaţa bisericii depinde de credincioşia cu care îndeplineşte această însărcinare dată de Domnul. A neglija această lucrare înseamnă, cu siguranţă, a cădea în slăbiciune şi decădere. Acolo unde nu este lucrare vie pentru alţi, iubirea se stinge, iar credinţa slăbeşte.” – DA 825

“Ploaia târzie” va fi şi mai îmbelşugată. „Primii ucenici au plecat şi au vestit Cuvântul. Ei au descoperit pe Hristos în viaţa lor. Iar Domnul lucra împreună cu ei “şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau”. Marcu 16,20. Ucenicii aceştia s-au pregătit pentru lucrarea lor. Înainte de Cincizecime, ei s-au adunat şi au îndepărtat orice deosebire sau neînţelegere dintre ei. Erau o inimă şi un gând. Ei au crezut făgăduinţa lui Hristos, că se va da binecuvântarea, şi s-au rugat în credinţă. Au cerut nu numai ca ei să fie binecuvântaţi; erau apăsaţi de povara pentru salvarea sufletelor. Evanghelia trebuia să fie dusă până la marginile pământului, şi ei au cerut revărsarea puterii lui Hristos care fusese făgăduită. Atunci S-a revărsat Duhul Sfânt, şi mii de suflete s-au convertit într-o singură zi. Aşa poate să fie şi acum. În loc de a fi vestite speculaţiile omeneşti, să se predice Cuvântul lui Dumnezeu. Creştinii să îndepărteze divergenţele dintre ei şi să se predea lui Dumnezeu pentru mântuirea celor pierduţi. În credinţă să ceară binecuvântarea, şi ea va veni. Revărsarea Duhului pe timpul apostolilor a fost “ploaia timpurie”, şi urmările ei au fost măreţe. Dar “ploaia târzie” va fi şi mai îmbelşugată.” Ioel 2,23.

________________________________________

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.