« 9. Puterea şi Botezul cu Duhul Sfânt - (Tematici pentru Cele 10 Zile) - 7. Povara pentru suflete - (Tematici pentru cele 10 zile)- »

8. Administrarea talanţilor - (Tematici pentru Cele 10 Zile) -

Posted by: csioucs | Fri, Jun 29, 2007 2:22 pm | Tag(s): Translations, Romanian | Permalink |

Bunurile pe care noi le mânuim nu sunt ale noastre şi niciodată nu trebuie pierdut din vedere acest fapt. Noi suntem doar administratori şi de îndeplinirea obligaţiilor noastre faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni depinde fericirea (bună starea) oamenilor din jurul nostru şi deasemenea propriul nostru destin atât pentru viaţa aceasta cât şi pentru cea viitoare. - Ed. 139.4

Dumnezeu a făcut ca proclamarea evangheliei să fie dependentă de eforturile şi darurile poporului Său. Darurile de bună voie şi zecimea constituie venitul lucrării Domnului. Din mijloacele care au fost încredinţate omului Dumnezeu pretinde o anumită parte, şi anume zeci-mea. El dă tuturor libertatea să spună dacă ei vor da sau nu mai mult decât aceasta. Dar, când inima este mişcată de influenţa duhului Sfânt şi este făcut un vot de a da o anumită sumă, cel care a făcut votul nu mai are nici un drept asupra acelei părţi pe care el a consacrat-o. – AA 74.2

Numai când este acceptat pe deplin modul creştin de gândire, şi când conştiinţa este trezită la datorie, când lumina divină impresionează inima şi caracterul, numai atunci este biruit egoismul, iar gândul lui Hristos este exemplificat în viaţă. Spiritul Sfânt, care lucrează asupra inimilor şi caracterelor omeneşti, va elimina tendinţa omului spre zgârcenie şi afaceri frauduloase. RH May 23,1893 pg. 11.

Nu numai că Domnul pretinde zecimea ca fiind a Sa, dar El ne spune şi cum trebuie păstrată pentru El. El spune: “Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău.” – Prov. 3:9. Aceasta nu înseamnă că noi urmează să cheltuim pentru noi înşine mijloacele noastre, şi apoi să aducem Domnului rămăşiţa lor, chiar dacă aceasta ar fi zecimea calculată în mod cinstit. Puneţi de o parte mai întâi ce este pentru Domnul. - RH Nov. 10, 1896 parag. 6.

Tot ceea ce facem trebuie să fie făcut din toată inima. Noi trebuie să aducem darurile noastre cu bucurie şi recunoştinţă, spunând atunci când le prezentăm: ‘Îţi dăm cu sinceritate din ceea ce este al Tău.” Cel mai costisitor serviciu pe care noi îl putem face este numai foarte puţin în comparaţie cu darul lui Dumnezeu pentru lumea noastră. Hristos este un dar zilnic. Dumnezeu L-a dat lumii şi El ia cu bunăvoinţă darurile încredinţate uneltelor Sale omeneşti pentru înaintarea lucrării Lui în această lume. În felul acesta noi acceptăm şi recunoaştem deschis faptul că orice lucru aparţine lui Dumnezeu în mod absolut şi în întregime.” - CS 198.1
Hristos încearcă să ne convingă să ne „strângem comori în ceruri”. Această lucrare de transferare a proprietăţilor voastre în lumea de deasupra este vrednică de toate energiile voastre. Lucrul acesta este de cea mai mare importanţă şi implică interesele voastre veşnice. Ceea ce voi daţi pentru cauza lui Dumnezeu nu se pierde. Tot ceea ce este dat pentru salvarea sufletelor şi pentru slava lui Dumnezeu este investit în afacerea cu cel mai mare succes din viaţa aceasta şi din viaţa viitoare.” – CS 342.1

Hristos va păstra numele celor care au considerat că nu este nici un sacrificiu prea costisitor care să-I fie oferit pe altarul credinţei şi al dragostei. El a sacrificat totul pentru omenirea căzută. Numele celor ascultători, al celor care dau dovadă de devotament sau sacrifiu de sine, al celor credincioşi vor fi gravate pe palmele Sale. Ei nu vor fi vărsaţi din gura Lui, ci vor fi pe buzele Sale şi El va pleda în mod special şi în folosul lor înaintea Tatălui. Numele lor va fi reţinut în memorie în timp ce aceia care sunt stăpâniţi de egoism şi mândrie vor fi uitaţi; numele lor va fi imortalizat. Pentru ca noi să fim fericiţi trebuie să trăim ca să facem pe alţii fericiţi. Este bine pentru noi să oferim averile, talentele şi afecţiunile noastre într-o devoţiune plină de recunoştinţă lui Hristos; în felul acesta vom afla fericire aici pe acest pământ şi slavă nemuritoare după aceea. - 3T 250, 251. {CS 344.2}

Grăbiţi-vă, fraţii mei şi surorile mele, să aduceţi lui Dumnezeu o zecime exactă şi deasemenea o dăruire din recunoştinţă care să fie oferită cu bucurie lui Dumnezeu. Sunt unii care nu vor fi binecuvântaţi până ce nu vor da înapoi zecimea pe care au reţinut-o. Dumnezeu vă aşteaptă ca să răscumpăraţi trecutul. Semnătura sfintei legi a lui Dumnezeu este pusă asupra fiecărui suflet care se bucură de beneficiile lui Dumnezeu. Cei care au reţinut zecimea lor trebuie să facă o calculare exactă şi să dea înapoi Domnului partea cu care ei au jefuit lucrarea Sa. Restituiţi şi aduceţi Domnului jertfe de ispăşire. Dacă recunoaşteţi că aţi păcătuit delapidând bunurile Sale şi vă pocăiţi cu sinceritate şi în mod deplin, El vă va ierta pentru călcarea Legii Sale. – E. White, RH. 10 Dec. 1901 [CS 87.1] Spiritul de dărnicie este spiritul cerului. Spiritul egoismului este însă spiritul lui Satana. R.H. Oct. 17, 1882
Ps. 24:1 – Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!

Hagai 2:8 – Al Meu este argintul, şi al meu este aurul, zice Domnul oştirilor.

Prov. 3:9.10 – Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.

Deut. 8:18 – Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întîrească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi.
Ps. 116:12 – Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?

2 Cor. 9:6-9 – Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci ‘pe cine dă cu bucrie, îl iubeşte Dumnezeu.’ Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având întotdeauna toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, după cum este scris: ‘A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.’

Maleahi 3:8-12 – Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: “Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuelile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa visteriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. Şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă, (lăcusta) şi nu vă va nimici roadele pământului, şi viţa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oştirilor. “Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul oştirilor.

Mat. 13:22 – Sămânţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor.

1 Tim. 6:17-19 – Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-I să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.

Luca 6:38 – Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.

Prov. 11:24.25 – Unul, care dă cu mână largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. – Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.-
Prov. 10:22 – Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de nici un necaz.

1 Tim. 6:6-8 – Negreşit, evalvia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.

Mat. 6:19-21 – Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
————————————-
NOTA TRADUCĂTORULUI: In cartea „Mărturii Speciale Pentru Predicatori”, Ellen White ne spune sub titlul „Cursele lui Satana” (pag 472 engl.): „În timp ce poporul lui Dumnezeu se apropie de primejdiile zilelor din urmă, Satana ţine consfătuiri serioase cu îngerii lui, spre a făuri planurile cele mai cu succes pentru nimicirea credinţei lor…” În acel capitol dânsa demască tactica de luptă a Satanei împotriva bisericii noastre – tactică ce a fost hotărâtă în acea consfătuire diavolească. Printre altele, Satana spune îngerilor săi aceste cuvinte: „Noi trebuie să facem tot ce stă în puterea noastră, ca să împiedicăm pe acei care lucrează în cauza lui Dumnezeu, de a obţine mijloace pe care să le folosească împotriva noastră. Păstraţi banii în rândurile noastre. Căci cu cât ei obţin mijloace mai multe cu atât mai mult vatămă ei împărăţia noastră, răpindu-ne supuşii noştri.”

Şi poate vreţi să mă întrebaţi cum au pus ei în aplicare acest plan diabolic… Ei au lucrat intens
spre a aduna cât mai mulţi membrii adventişti în grupări independente, şi au făcut o mare propagandă cu privire la faptul că aceste mişcări independente sunt adevărata biserică a lui Dumnezeu, care trebuie sprijinită cu zecimile şi darurile membrilor adventişti. O parte din membrii independenţi se află în afara organizaţiei AZŞ, iar o altă parte se află camumflaţi în rândurile noastre şi exercită o continuă influenţă pentru distrugerea încrederii în conducători şi pentru a schimba drumul zecimii către mişcările independente. Nu vă vine să credeţi, nu este aşa?

Dumnezeu spune prin profetul Maleahi că El are UN SINGUR tezaur şi că la acel tezaur trebuie adusă TOATE zeciuielile… Atunci când eu schimb drumul zecimii şi o direcţionez spre săraci, bolnavi, tipografie, construcíi sau pur şi simplu cumpăr cu zecimea mea cărţi de la librăria bisericii şi apoi le folosesc în evanghelizare, distribuindu-le gratis, dau eu dovadă de ascultare faţă de Dumnezeu care-mi porunceşte să aduc toată zecimea la „casa visteriei Sale”, sau dau dovadă de ascultare faţă de Satana care doreşte ca zecimile să nu ajungă la tezaurul Domnului? Ce scuză ar putea fi adusă oare în favoarea schimbării drumului pe care trebuie să meargă zecimea? Voi putea oare primi în felul acesta botezul Spiritului Sfânt care este acordat pe baza ascultării de Dumnezeu?

________________________________________

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.